Muzeul Județean Argeș - moștenire culturală, istorie și continuitate

Cetatea Poenari

Cetatea Poenari

(sec. XIV – XVI)

Pe vârful Muntelui Cetăţuia, într-un cadru natural fortificat, la o distanţă de 25 km faţă de municipiul Curtea de Argeş, se înalţă Cetatea Poenari, nominalizată astfel, cu precădere, atât de izvoarele vremii, cât şi în istoriografia de specialitate, după satul din apropiere, aflat la 6 km depărtare. Fortificaţia mai este cunoscută şi sub denumirile de „Cetatea lui Vlad Ţepeş” sau „Cetatea lui Negru Vodă”.

Iniţial, nucleul cetăţii a fost reprezentat de un turn pe plan pătrat cu laturile având în exterior 8,15-8,50 m, iar în interior 4,30-4,60 m, datat în prima jumătate a secolului al XIV-lea, contemporan întemeietorului Ţării Româneşti, Basarab I (1324-1351/1352). Amplasat direct pe stâncă, executat din piatră brută legată cu mortar, structurat pe trei niveluri, despărţite prin planşee de lemn, turnul era acoperit cu şindrilă.

Ulterior, cel mai târziu în secolul al XV-lea – fază atribuită domnitorului Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476) – cetatea a fost extinsă cu o curtină lungă de aproape 60 de m şi lată, în prezent, de 10-15 m, care înconjoară turnul iniţial, devenit donjon, flancată de trei turnuri semicirculare, adosate laturii sudice.

Tehnica de edificare a zidurilor, de tradiţie bizantină, a constat din ridicarea feţelor din piatră, urmată de umplerea spaţiului interior cu emplecton, consolidat apoi cu un grătar din bârne de lemn, dispuse longitudinal şi transversal.

Cercetările arheologice efectuate în 1968-1970 au mai relevat o serie de ziduri interioare aparţinând unor construcţii a căror destinaţie, n-a putut fi pe deplin lămurită. Un interes deosebit îl reprezintă una din încăperi, parţial prăbuşită, cu o suprafaţă de circa 4 x 3 m, situată într-un spaţiu amenajat în stâncă: cisterna. Construită odată cu zidurile cetăţii, aceasta prezintă atât pe pereţi, cât şi în partea inferioară, un strat gros de tencuială din mortar roşu, care oferea o perfectă impermeabilitate, tehnică de factură bizantină.

Ridicată de primii Basarabi, cetatea a avut, de-a lungul timpului, o utilizare complexă, servind ca loc de adăpostire a domnilor, a vistieriei ţării, dar şi de temniţă pentru boierii vinovaţi de „hiclenie”.

Unul dintre boierii întemniţaţi aici fost Milea, care încercase să uzurpeze scaunul lui Vlad Călugărul. Pentru a-l elibera, tatăl său, Voico al Tatului, a dăruit mănăstirii Nucet, ctitoria pârcălabului Gherghina, comandantul cetăţii, jumătate din Topoloveni.

Primul pârcălab al Cetăţii Poenari, menţionat în documente, a fost Ratea (iulie 1481), apoi Gherghina, cel mai important personaj istoric cunoscut aflat în fruntea fortăreţei, între 15 decembrie 1501 şi decembrie 1507 şi Danciu, menţionat la 27 mai 1510.

În 1522, ginerele şi urmaşul la tron al lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi, în urma acordului încheiat cu regele Ungariei, Ioan Zapolya, a cedat cetatea, în schimbul posesiunilor transilvănene Vinţul de Jos şi Vurpărul, stăpânite în condominium cu voievozii Ardealului. De altfel, a paisprezecea dintre cele 20 de lupte ale acestui vrednic domn, s-a desfăşurat „la cetate, la Poenari, cu horanii”, probabil mici boiernaşi de ţară, din facţiunea potrivnică lui Radu de la Afumaţi.

Un prim comandant al garnizoanei transilvănene a fost Nicolae Thomory (1524-1526), succedat de Peter Off (1526-1529). Asasinarea, la 2 ianuarie 1529, la Râmnicu Vâlcea, a lui Radu de la Afumaţi, de către o grupare boierească turcofilă, complot în care a pierit şi comandantul Cetăţii Poenari, tratatul din 1522 a fost anulat, garnizoana transilvăneană retrăgându-se, totodată, domnii români pierzând stăpânirile de peste munţi.

Cel din urmă pârcălab, boierul Neagu, apare înregistrat în perioada 1532-1562 în catastifele de socoteli ale Braşovului, ca solicitant al unor stipendii necesare lucrărilor de reparaţie, demers care nu a fost încununat de succes, ceea ce a avut drept consecinţă abandonarea Cetăţii Poenari.

 

*

În urma H.C.J. Argeş nr. 58/30.04.2010 s-a dispus „constituirea comisiei pentru predarea Cetăţii Poenari din administrarea Muzeului Municipal Curtea de Argeş în administrarea Muzeului Judeţean Argeş”, având ca termen 15 zile pentru a duce la îndeplinire respectiva dispoziţie.

De atunci şi până astăzi, Muzeul Judeţean Argeş a executat o serie de lucrări de reparaţie şi întreţinere a căii de acces spre cetate, în proximitatea edificiului construindu-se un eşafod (prevăzut cu un jug, un butuc cu secure pentru călău, o spânzurătoare), lângă el fixându-se două ţepe în care au fost „trase” două manechine, pentru a reda cât mai fidel turiştilor modul în care Vlad Ţepeş îi pedepsea pe cei ce nu respectau legile.

Din anul 2009, în Cetatea Poenari, în cadrul „Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului”, se desfăşoară Festivalul Naţional „Dracula Fest”, ajuns la cea de-a treia ediţie, desfăşurată anul acesta, la 19 august.

La Cetatea Poenari se poate ajunge utilizând un autovehicul prin DN7C (Transfăgărăşean) Piteşti – Curtea de Argeş – Vidraru (hidrocentrala fiind amplasată în imediata apropiere a Cetăţii Poenari) sau, din partea opusă, cu acces dinspre DN1, din judeţul Sibiu, în apropierea comunei Cârţa; în general, cu începere de la 1 noiembrie, Transfăgărăşeanul este închis de la kilometrul 104, astfel că până la 1 iulie (de regulă), accesul spre Cetatea Poenari se poate face numai dinspre Curtea de Argeş.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *