Muzeul Județean Argeș - moștenire culturală, istorie și continuitate

Stiințele naturii – Expoziția de bază

 

Expoziţia permanentă a secţiei de Ştiinţele Naturii cu tema „Ocrotirea naturii pe baze ecologice” a fost inaugurată în anul 1977. Expoziţia a fost prima de acest fel din România şi din Europa Centrală şi de Est (fapt confirmat de presa vremii din ţară şi din străinătate şi de specialişti), rămânând una din cele mai remarcabile expoziţii şi în momentul de faţă.

 

 

Expoziţia este structurată pe trei secţiuni:

  1. Prima secţiune, Originea vieţii şi evoluţia vieţuitoarelor pe Pământ”, prezintă o sinteză a apariţiei şi evoluţiei vieţii pe Pământ, în corelaţie cu evoluţia paleogeografică a scoarţei terestre. Este redată istoria Pământului împărţită în ere şi perioade geologice şi evoluţia vieţuitoarelor, de la cele mai vechi şi simple forme de viaţă la cele mai complexe, inclusiv evoluţia omului. Un alt aspect abordat este reprezentat de dovezile care vin în sprijinul teoriei evoluţiei vieţii, prezentate pe grupe, în funcţie de natura lor (dovezi: chimice, biochimice, moleculare, celulare, paleontologice şi dovezi ale anatomiei comparate).
  2. A doua secţiune Organizarea materiei vii şi relaţiile din cadrul ecosistemului” prezintă principiile generale de organizare a materiei vii, legăturile naturale care se stabilesc între diferite vieţuitoare şi relaţiile acestora cu mediul în care trăiesc. Sunt prezentate schematic noţiunile teoretice de ecologie: biotopul, biocenoza, ecosistemul, lanţurile trofice, reţeaua trofică şi diverse tipuri de adaptări ale organismelor vii la mediul înconjurător. Principalele tipuri de ecosisteme din România: balta, câmpia, pădurea, peştera, zona alpină, sunt prezentate sub formă de diorame, cu flora şi fauna ce le caracterizează, evidenţiindu-se speciile de plante şi animale ocrotite.
  3. În a treia secţiune Relaţia om – natură şi ocrotirea mediului înconjurător” sunt prezentate rezultatele interacţiunii dintre om şi mediul înconjurător. Evoluţia relaţiei om-natură este privită prin prisma consecinţelor nefaste generate de acţiunile conştiente sau inconştiente ale omului asupra naturii. Transformările la care civilizaţia umană a supus natura au condus la ruperea echilibrelor dintre componentele biosferei. Atât vegetaţia şi animalele cât şi componentele biotopului au suferit influenţe serioase, cu efecte nefaste, astfel încât astăzi, omul trebuie să întreprindă măsuri prin care să repare daunele pricinuite, să ocrotească elementele de floră şi faună ameninţate cu dispariţia, sărestabileascăechilibrelenaturale,pentru ca viaţa să-şi poată urma cursul. Problema este cu atât mai acută cu cât degradare mediului pune în pericol însăşi existenţa vieţii pe Pământ.