Muzeul Județean Argeș - moștenire culturală, istorie și continuitate

Jidova-castrul roman

Castrul roman Jidova este situat în proximitatea oraşului Câmpulung (cartierul Pescăreasa) pe DN 73, cale rutieră ce leagă acest oraş de Piteşti. În epoca romană, obiectivul făcea parte dintr-o linie de fortificaţii compusă din 17 castre ce se înşirau la est de Olt, de la Flămânda până în pasul Rucăr-Bran, unite printr-un drum şi apărate de un val continuu de pământ dispus în faţa lor. Această linie este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Limes Transalutanus. Rolul castrului de la Jidova, de altfel singurul de piatră de pe această linie, era acela de a bloca pătrunderea barbarilor în pasul Rucăr-Bran.

Cunoscut încă din secolul al XVII-lea, când Luigi Fernando de Marsigli, ofiţer de geniu în armata austriacă, vizitează, în anul 1691, îndrumat de stolnicul Constantin Cantacuzino, ruinele castrului – Sidova. Vede aici ruinele unui castru de piatră (cel intrat în circuitul turistic) şi ale unui mic burg cu val de pământ (situat la 300 de m sud de castrul de piatră; astăzi nu mai este vizibil în teren).

În secolul al XIX-lea, castrul este consemnat pe harta rusă din 1835 cu numele Chidov, fiind vorba bineînţeles de Jidova. Tot acum, fortificaţia romană este răscolită de Cezar Bolliac, Constantin D. Aricescu (lui i se datorează şi „dacizarea” numelui fortificaţiei, Jidova devine Jidava). În 1876 sunt făcute primele săpături de către Dimitrie Butculescu. Cercetări mai ample desfăşoară în 1901 Grigore G. Tocilescu şi Pamfil Polonic. Din 1962 până în prezent sunt desfăşurate săpături arheologice sistematice.

În decursul anilor, în campaniile arheologice desfăşurate au fost cercetate şi dezvelite: latura sudică a zidului de incintă (reconstituită parţial), turnurile incintei (cele de porţi au fost conservate, iar un turn de curtină a fost reconstituit în întregime şi pus în circuitul turistic); edificiile din partea centrală a castrului – horreum (hambarul), clădirea ofiţerilor, principia (comandamentul), praetorium (casa comandantului). În ultimii ani au fost cercetate două dintre barăcile în care stăteau soldaţii.

Castrul de la Jidova a fost construit, cel mai probabil, la începutul secolului III p. Chr., poate în timpul lui Septimius Severus (193-211), sau, mai sigur, în vremea lui Caracalla (211-217), având formă dreptunghiulară (132,35×98,65 m), suprafaţă de 1,3 ha, cu zid realizat din bolovani de râu legaţi cu mortar, a cărui lăţime variază între 1,80-1,90 m. Pe laturile de nord şi de est zidul este şi astăzi foarte bine conservat, păstrându-se în unele porţiuni până la înălţimea de 1,90 m. Fortificaţia era înconjurat de două şanţuri săpate în forma literei „V”. Turnurile, atât cele de colţ şi de curtină, cât si cele de porţi, sunt uşor ieşite în afara zidului. Porţile erau în număr de patru, dispuse pe fiecare latură a castrului. Edificiile din partea centrală  au fost construite din piatră, ca şi zidul de incintă.

Principia (30,40×34,70 m) ale cărei ziduri erau încă vizibile în secolul al XVII-lea, se compunea dintr-o curte interioară, basilica (loc de întrunire) şi alte zece încăperi. Într-una dintre acesta a fost descoperit cel mai mare depozit de săgeţi din provincia Dacia, compus din aproximativ 400 de piese.

Praetorium (38,65 x 16,80 m), dispus la est de principia, era o construcţie precedată de o curte, în prelungirea căreia existau opt încăperi, o parte dintre ele fiind prevăzute cu hypocaustum (instalaţie de încălzire). Într-una din camere a fost reconstituită instalaţia de hypocaustum, Jidova fiind unul dintre puţinele locuri din România unde poate fi văzută o astfel de reconstituire.

Horreum estedispus la vest de principia, fiind una dintre cele mai mari constructii de acest tip întâlnite în Dacia, în castrele de trupe auxiliare (32,65×11,75 m).  Ca solutie tehnice folosite la acest ediciu este de aminti, sistemul de ventilatie, ingenios conceput de romani, menit sa asigur conditiile optime de pastrare a cerealelor.  Pe laturile lungi ale construcţiei au fost lăsate câte trei deschideri înguste prin care pătrundea aerul, iar pentru a-i permite circularea şi realizarea unei bune ventilaţii, podeaua de lemn a fost suspendată, fiind susţinută de stâlpi de lemn.

În apropierea horreum-ului a fost cercetată şi conservată o construcţie de mici dimensiuni prevăzută cu instalaţie de hypocaustum. Funcţionalitatea ei nu a putut fi stabilită, fiind denumită de autorul cercetărilor (Emilian Popescu) „clădirea ofiţerilor”.

La Jidova a staţionat o trupă auxiliară compusă din arcaşi de origine siriană – Cohors I Flavia Commagenorum. Efectivul ei număra sub 500 de oameni şi era o unitate mixtă, formată din pedestraşi şi călăreţi.

Din 1970, în incinta castrului funcţionează şi un mic muzeu de sit, care are ca tematică Limes Transalutanus. Aici sunt expuse: arme, ceramică, unelte, piese de port şi podoabă, cele mai multe fiind descoperite în săpăturile de la Jidova, dar şi în alte castre de pe limes (Crâmpoia – jud. Olt şi Săpata de Jos – jud. Argeş).